the network

Întâmplător, chiar ieri revedeam secvențe din filmul “The Network“ (genială Faye Dunaway, btw) în care un post de televiziune transformă în fenomen național o emisiune al cărei moderator, undeva între luciditate și nebunie, “denunță“ realitățile societății, inclusiv ale presei. Lumea, isterizată de experiența eliberatoare, înțelege să o ia razna, să spună ce vrea, să se înscrie pe orbita anarhiei, a haosului și a liberului arbitru.

Din fericire, cu tot spectacolul pe care încearcă să ni-l vândă diverse media, presa are câteva reguli stricte, care îi diferențiază (sau ar trebui să-i diferențieze) pe jurnaliști de ceilalți autori de conținut, online și offline. Instigarea la ură, judecățile de valoare, discriminarea, afirmațiile nefondate, neverificate și fără legătură cu tema/subiectul, cu siguranță NU fac parte din instrumentele tactice ale unui jurnalist sau ale unei echipe de presă. SINGURA specie de jurnalism în care autorul poate exprima păreri personale – dar, și aici, fără a defăima, instiga la fapte antisociale sau anarhie – este editorialul. Continue Reading →

Crima, revolta și ardelenii

Cred extrem de puțin, spre deloc, în dorința sinceră a conducerii actuale a partidelor politice din România de a se reforma. Pe de altă parte, cu o “experiență“ remarcabilă de a depăși situații critice = revolte, manifestații de stradă, chiar și gesturi colective extreme, e greu de crezut că formațiuni ca PSD, PNL, UNPR, UDMR, au “cedat presiunii străzii“. Sau au ascultat “glasul mulțimii“.

Nicidecum.

Era suficient să cadă Oprea și Piedone, iar lumea s-ar fi dus în continuare să doneze sânge și bani, să adune cioburile celor 200 de familii zdrobite, să plângă și să ceară o Românie mai bună. În stradă, sau nu.  Continue Reading →

Să învățăm să guvernăm

Am avut șansa să lucrez aproape patru ani pentru administrația guvernamentală. Doi ani în diplomație, doi ani în guvern. Actul guvernării este cea mai complicată afacere din lume. Presupune să conduci ca un șef, asumându-ți și înțelegând zilnic faptul că tu ești angajatul. În plus, ți se cer trei lucruri fundamentale din secunda 0: experiență, onoare și competență profesională. Niciodată guvernul României nu le-a avut pe toate trei odată. Ba competenți fără onoare, ba niște neputincioși onorabili.

Azi – mai ales AZI, este suficient să zgârii un pic poleiala ieftină a liderilor de partid ca să găsești “sub“ ei oameni buni, cu școală multă și educație solidă construită cu bun simț, oameni care înțeleg valoarea de management și istorică a actului guvernării, oameni care au resurse, dorință și voință pe care ar fi fericiți să le pună în slujba României și a românilor, mai presus de orice inters personal. Oameni care pot gândi pe termen lung, nu doar pân`la Golden Blitz.  Continue Reading →