Încrederea publică

În jurul noțiunii de încredere se construiesc caractere și națiuni. Încrederea publică este ceea ce ne permite nouă, celor născuți, să credem că societatea are un viitor pentru cei încă nenăscuți.

Încrederea este firul care ne apropie în familie, ne unește și dezleagă vocea publică. Acest sentiment social ne face să ne simțim uneori singuri, într-o națiune în derivă, sau (mai rar) puternici, într-o națiune unită. Pe încredere se construiesc valori, modele funcționale de politici publice și fiscale, sisteme educaționale și de protecție socială. Încrederea presupune, reguli, standarde și obligații.

Acum, uitați-vă puțin în jur.  La felul în care circulăm pe stradă, la instituțiile fundamentale ale statului: din toți și din toate încrederea pare să se scurgă ca apa printre degete. Educația, sănătatea, finanțele, serviciile publice – totul este lovit de neîncredere, pe baza unor precedente cu efecte copleșitoare. Continue Reading →

Cruciații de rit nou

Gheorghe, un credincios creștin abil în mânuirea armelor, face audiență. Pasiunea și credința îl mână mereu înainte, îi călăuzesc drumul și fac ca Gheorghe să fie mereu omul potrivit la locul potrivit. Așa cum s-a întâmplat și în Silene, o regiune pierdută în îndepărtata Libie de azi, unde dragonul (balaur, în folclorul local) care teroriza așezarea ajunsese cu foamea până la fiica lui Selinus – împăratul local despre care nu știm dacă a existat sau nu, așa cum nu știm dacă a existat ceva sau nu, în afară de legendă. Gheorghe cere o promisiune și promite ceva în schimb: toată lumea se ține de cuvânt și e fericită.

Vitejia și crezul nasc legende aparte. Azi, spiritul georgian e piatra de temelie a Angliei moderne. Winston Churchill și-a botezat avionul cu care zbura în al Doilea Război Mondial Ascalon, după numele paloșului cu care Gheorghe care a retezat capul balaurului. Continue Reading →