Statistic, o parte din România iese din nou cu speranțele mutilate după aceste alegeri, lăsându-se din nou în brațele viguroase ale deznădejdii, pesimismului și luptei sisifice cu „forțele răului”. Așa cum cealaltă parte se încăpățânează – refuz să cred că rațional; e mai degrabă un reflex aproape vegetativ de a refuza schimbarea, de a alege stimuli cunoscuți, lipsiți de provocări – să vadă, să admită și să lupte cu niște lucruri total nefirești, așa și partea „sănătoasă” a societății pare să ducă lupta greșită.
Noi, românii avem o problemă: trecem pe lângă provocările mici ca să luăm de coarne, neputincioși ca un liliputan în fața unui munte, cei mai furioși tauri ai modernității. Omorâm sau nu biserica, expulzăm sau nu homosexualii, stârpim sau nu corupția, ne rupem sau nu de trecut, rămânem sau nu misogini, e bine sau nu cu silicoane, facem sau nu avorturi, renunțăm sau nu la căruțe și la portul popular, îi urâm sau nu pe bătrâni, grași și urâți, ne punem sau nu W la numerele de mașini, mergem sau nu pe linia de tramvai, depășim sau nu coloana, dăm sau nu șpagă.
Vrem să rezolvăm rapid ceea ce nu se poate rezolva ușor. Ne-am săturat de așteptare și penalizăm orice întârziere prin filtrul intoleranței. Spuneau unii la televizor că „am avut o campanie extrem de liniștită”. Ba pardon. Rar am văzut vituperări mai agresive în social media, femei (respectabile) înjurându-se, bărbați amenințându-se, mase de oameni blestemând alte mase: un înfățișare dantescă a unei Românii care părea, până mai adineaori, să aibă și părți frumoase.
Dintr-o disperată dorință de leadership autentic, o parte din România – frustrată că schimbarea nu se produce, că nu e „logică” și pentru restul țării – incinerează verbal cealaltă parte. Toți cei care nu înțeleg sunt niște retarzi, idioți, comuniști, înapoiați, bășinoși, handicapați, pesediști, hoți*. Ceea ce dreapta a scris despre candidații de stânga frizează canibalismul și scoate la lumină cât de bolnavi am ajuns noi, cei care, culmea, așteptăm vindecarea.
* caracterizări apărute pe Facebook
Dacă mai avem un pic de credință și speranță, trebuie să lăsăm definitiv paloșul jos. Trebuie să începem un efort coerent de a construi baza sănătoasă a societății, să ne asigurăm cu orice preț că oamenii au acces liber la educați întru pluralism, toleranță și rațiune. Să coborâm vocea când celălalt o ridică. Să mai lăsăm pumnul jos și să fim exemple. Să creăm în permanență mici eroi de urmat, cum e polițistul Godină. Să ne ajutăm în permanență comunitățile să înțeleagă Diferențele. Să cultivăm opțiunile și critica argumentată. Logica și pasiunea, odată cu bunul simț și desfrâul intelectual. Când îți înțelegi barierele, poți să le treci pe toate.
Suntem diferiți de germani sau japonezi. Dar trebuie să înțelegm că o națiune nu se „salvează” prin vot, ci prin ea însăși.
Recent Comments