Când am ajuns în Sao Paolo, acum vreo 10 ani, cineva îmi spunea că găștile din favelas se împușcă până la patru, la patru lasă armele în pragul bisericii, intră, se roagă, și după slujbă o iau de la capăt.
Exagerat, probabil. Citeam recent că vizitatul și locuitul în favelas a devenit noua experiență cool culturalo-turistică din zonă, un alt experiment social ce pare să renunțe la o istorie sângeroasă, periculoasă, alimentată de sărăcie, în favoarea unei logici economice pozitive, mai sigure măcar pe termen scurt.
Extrapolând, facem la fel în zilele de Crăciun. E plină lumea, la propriu, de mesaje cu ”blândețea de Crăciun”, cu transformarea ”bestiilor” care suntem în oameni generoși, calzi, inimoși, plini de speranță. OK, și restul anului?
Adică, dacă ești rău de Crăciun e wrong, dar în rest, e ok-ish? Adică putem închide ochii la ce se întâmplă în Siria 363 de zile pe an cu excepția Crăciunului? Adică pe 25 decembrie, la ora 00:00, se deschid toate frontierele? Adică toți violatorii se abțin două zile, ca să înceapă mai în forță pe 27? Adică rușii trimit liniștiți un submarin nuclear prin lume, la colindat, că o să fie primit cu cozoanc și vin fiert? Adică radicalii și extremiștii sunt mai buni și mai toleranți? Adică banii ajung în sfârșit unde trebuie să ajungă, dar că două zile sunt prea puțin? Adică două zile pe an nu sunt rahitism și SIDA în Africa? Adică nu ne mai intoxică nimeni? Nu mai minte nimeni? Copiii abandonați se pot întoarce liniștiți acasă? Poți să-ți suni o fostă iubită să afli adevărul despre orgasme? Adică nu ne mai înjurăm în trafic, nu ne mai furăm căciula singuri, nu ne mai boscorodim și bârfim apropiații, nu mai trăim în clopotul nostru opac și ne țipăm bucuria pe străzi? Și, gata, în două zile… obosim?
Care este adevărata noastră natură, până la urmă?
– Nu mă omorî, frate, că e Crăciunul. Hai, vino și tu pe 27, că sunt pregătit.
Semnificația asta cu bunătate și grație și iertare strică totul. Din 365 de criminali nu ai cum să eliberezi doi. Din 365 de elevi repetenți nu ai cum să treci clasa doi. Din 365 de bestii nu ai cum să iubești (doar) două.
Ceva e greșit.
Ca și cum ne agățăm de 48 de ore de respirație gură la gură. De 48 de ore de căință și mântuire, sub preșul cărora ascundem toată mizeria din restul anului.
N-ar fi mai bine invers? 363 de zile de bunătate, generozitate, căldură, sinceritate. Iar în alea 2 zile de haos, ne baricadăm în casă, bem niște ceai/cafea, ne uităm la niște filme, citim o carte, și lăsăm răul să iasă din noi. Iar de selecția naturală să se ocupe poliția.
Fără ocazii speciale, fără beteală și globulețe.
Pământul e mare, viața e scurtă și avem multă treabă.
Foto: ©Rareș Petrișor
Recent Comments