Mă pregăteam să devin tată. Mulțumesc! Da, știu, ce frumos, ce “etapă minunată în viață” și alte chestii d-astea. Emoții, pregătiri, cheltuieli, frici, întrebări – la început, mai mult cheltuieli decât întrebări, ca să fiu cinstit. De 8 luni, de când “fusesem informat”, le auzisem pe toate: de la cei care au rămas cu gura căscată de la primul copil = te schimbă, îți renaște dragostea de oameni și umanitate etc., până la cei care spun că vei fi distrus, că viața ta s-a terminat, că s-au dus dracu’ serile de băieți, jocurile online, orele de pauză doar ale tale etc. Adevărul e cam între cele două, dar nu vreau să sperii pe nimeni. Apoi, nu despre asta e vorba aici.
Am urmărit chestiunea vaccinării și a vaccinurilor ca mai toată lumea: ba implicat, ba de pe margine. Ba țipam de indignare, ba mă prefăceam că nu aud. Acum vreo două luni, însă, ne-am dat seama că întrebarea cea mai importantă pentru noi e: “bine, vrem să vaccinăm copilul, dar cu ce?”
Internetul, forumurile și prietenii
Frământă-te și caută, întreabă în stânga și-n dreapta. Am prăjit procesoarele și buricele degetelor cât am căutat pe internet. În primul rând, afli că nu te poți baza pe stat. Surprins? Mă lași… Când te-ai putut baza pe stat? Nu se găsesc nici o parte din cele obligatorii, nici cele care ar trebui să fie pe piața liberă. Ți se face instantaneu rău. Fizic. ACUM e vorba de copilul tău. Criza nu e de ieri, de azi, e o inconștiență care nu mai seamănă cu abuzul în serviciu, ci cu crima împotriva umanității. Îți trec tot felul de gânduri (tâmpite, pentru că omul e dominat de umbre și întuneric) prin cap: ce se întâmplă dacă, până la urmă, n-ai cu ce să vaccinezi copilul? Ce-o fi cu posibilele epidemii despre care vorbesc medicii? De unde poți face rost de vaccin – mai întâi de cel antihepatita B, apoi de cel hexavalent? Din vorbă în vorbă, forum în forum și prieten în prieten, ajungi la câteva variante de a-ți procura vaccinul lipsă: Farmaexpress – firmă de transport medicamente, dar despre care nu știi cum transportă (părerile sunt împărțite, deci există un risc), o clinică din România (despre care se spune că și-l aduce tot cu Farmaexpress), sau ți-l aduce cineva care pleacă prin Ungaria (nu știu dacă mai e nici acolo…), Germania, Franța sau Austria.
Încerc, și eu, cu pile. Cineva “sus pus” în sistem îmi “garantează” că, în maxim două săptămâni, vaccinurile vor fi în țară. Bineînțeles că n-am crezut, și bine am făcut! Ce-a făcut guvernul, ca să acopere mizeria? A schimbat schema de vaccinare!! Sanchi, dacă mama nu este purtătoare de virus hepatic B, copilul nu trebuie imunizat decât la 2 luni, cu hexavalent care – ați ghicit!! – nu se găsește nici ăla. Modificarea schemei a fost anunțată în Monitorul Oficial încă de la începutul anului.
Întreb și pe cineva din industria farma, aceleași asigurări: se negociază, stai liniștit, vine vaccinul! Pe bune?! Care dintre ele? Ajunge pentru o țară întreagă? Oricum, răspunsul nu m-a liniștit. Și nici vaccinul n-a venit.
Germania
Aflăm de la o prietenă care locuiește în Germania că vaccinurile – atât cel antihepatic B, cât și cel hexavalent – se găsesc în farmacii în Berlin. “Poți să ne cumperi, te rugăm? Și venim – unul dintre noi – să le luăm, cumva…” Asta a fost într-o dimineață, cam cu o lună înainte de a ni se naște fetița. În aceeași zi, până la prânz, am decis să-mi cumpăr eu bilet de avion, dus-întors, la scurt – zboară Ryanair, cu două curse parcă puse special, la 4 ore distanță, să aduc cu mâna mea vaccinurile.
Farmacia
Am luat câteva farmacii din centrul Berlinului la rând, la telefon. Criteriul – o distanță rezonabilă de aeroport (40 de minute cu taxiul, n-am riscat cu autobuz sau tren…). Am găsit această farmacie – BerlinApotheke (prima adresă, cea de pe Rathausstr.5), unde am găsit imediat pe cineva care, pe lângă faptul că vorbea engleză perfect, a înțeles imediat despre ce e vorba, mi-a spus că au doar Engerix Infant (antihepaticul), dar că îmi comandă din altă parte dozele de hexavalent. “Păi cum, și asta-i tot?”, zic, nedumerit că am rezolvat în câteva minute ce nu se poate rezolva pentru o țară de atâția ani. Jaja, zice, amabil, neamțul și-mi spune că mă așteaptă joi. Cică să stau liniștit, că totul e în regulă. Mă auzea pentru prima oară, sunam din România (duh!), puteam să fiu un țepar sau vreun bezmetic – nu a contat, el e neamț și-și face treaba. Am ajuns la farmacie, nu l-am găsit pe el, dar am găsit vaccinurile într-un frigider ca la NASA – cutiile aveau numele meu pe ele, deși n-ai fi dat doi bani pe cum arăta farmacia pe dinafară. În plus, mi-au și păstrat geanta în frigiderul-minune, până m-am repezit să mănânc ceva, pe fugă. M-am întors de două ori, tot nu l-am găsit, dar l-am prins la telefon pe farmacist înainte de decolare și i-am mulțumit de o mie de ori. Poate că exagerez, dar e foarte probabil să fi salvat o viață.
Transportul
Am fost uimit să văd că toată lumea știe de criză și încearcă să-ți facă viața mai ușoară, ceea ce m-a ajutat mult. La filtrul de securitate, în aeroport în București, ofițerii m-au asigurat că nu voi avea probleme nici la întoarcere cu nemții. În avion, stewarzii mi-au pus imediat geanta izotermă la rece, cu zâmbete și încurajări. Și, pentru că am pomenit de geantă, am cumpărat asta plus 3 pungi de gel (cu una vine geanta din oficiu), de la Med-Shop, un magazin unde am putut sta de vorbă cu un consultant care m-a sfătuit ce să iau pentru acest “transport”. Taxiul costă dus-întors 90-100 de euro (am dat peste un turc simpatic care s-a dus la masă cât am avut eu treabă la farmacie și m-a dus tot el înapoi, la aeroport). La filtrul de securitate din Berlin, deși aveam și rețetă de la medic, doamna ofițer doar a văzut geanta și a înțeles despre ce e vorba, zicând, militărește: Medizin ist medizin!, și nici măcar nu a deschis trusa. În avionul de întoarcere, la fel, geanta a stat la rece, în compartimentul de gheață. Oricum, cele 4 pungi de gel frigorific și-au făcut treaba perfect. De la aterizare până acasă, am făcut cam o oră. În total, geanta a stat în afara frigiderelor cam două ore, deci e exclus să fi crescut temperatura peste cea indicată (2-7 grade C).
Costuri
Vaccinurile – 385 de euro, biletul de avion – 150 de euro, taxiul 100 de euro, masa – 16 euro. Asta-i tot.
Concluzie
Copilul e vaccinat – săptămâna asta împlinește o lună. Nu poate să nu mi se frângă inima pentru mii de familii care sunt în aceeași situație și nu știu ce să facă. Dacă îi ajută, dați-le acest text. Dacă nu au bani de transport, poate îi ajută vreun prieten. Cât despre ce se întâmplă la nivel de autorități, sunt extrem de surprins că nu este absolut nimeni tras la răspundere pentru această situație care omoară bebeluși. O indiferență care stinge vieți. Te sufocă indignarea câtă energie consumăm pe justificarea/inculparea șpăgii, dar nu avem un biet vaccin antihepatic.
Copiii, în România, par condamnați încă de la naștere. Mai târziu, se lovesc de un sistem fragil de educație; altul – cel de sănătate – e în moarte clinică. Și totuși, zeci de mii de familii au curajul să nască un copil aici. De ce? Pentru că speră.
Și eu sper ca minciunile și promisiunile politice să fie sancționate prin lege. Măcar cele care afectează direct viețile oamenilor.
(Surse informații – articole Libertatea, România Liberă, Hotnews, Știrile ProTV, Monitorul Oficial. Sursa foto: Shutterstock)
Recent Comments