În istorie, fiecare națiune trece prin încercări crunte: sunt examene plătite cu sânge, cu suferință, îngropate apoi în cenușa timpului, dar niciodată uitate. Și nici, uneori, iertate.

Generațiile care vin încearcă să înțeleagă (câte) ceva, să facă punți peste timp, să retrăiască, să învețe să uite, să învețe ceva.

Ce am învățat din ultimele 10 zile? Ce lecții teribile ne-au dat acești sălbatici din Palat și acești frumoși ai străzii?

1. Există o singură Românie.

Oricât s-ar zbârci unul sau altul la televizor, românii simt la fel. Pe cei sărmani cu duhul, nu-i manipulează PSD, ci sărăcia în care îi menține furtul sistemic inventat, perfecționat, menținut și propagat de PSD. Al doilea motiv pentru care simțim că ar fi două Românii este nesimțirea noastră, a celor care refuzăm să ne implicăm. Ne naștem obosiți, după cum spune vorba, și nu mai găsim resurse să îi i-luminăm pe cei din jur, indiferenți, dornici să ajungem acasă, în cuibușorul nostru, unde nu se mai vede sau aude mizeria. Abandonăm, așa… luptăm noi. Piețele centrale din zeci de orașe ne-au arătat, zilele acestea, că putem fi O SINGURĂ ROMÂNIE.

2. Până curățăm clasa politică, votul este OBLIGATORIU.

O prezență masivă la vot presupune un efort de câteva minute și salvează O NAȚIUNE de la orori politice venite, parcă, din Evul Mediu, din întunericul cumplit al lotrilor de altădată, rupți de realitate, de umanitate, de empatie, orbiți de-o preagoală inimă, mânați de-o preaplină frică. Votul ÎMPIEDICĂ majorități periculoase și permite accesul formațiunilor mici, noi, proaspete la putere și jocul democratic.

3. Somnul (de cal) naște monștri.

Nu mai putem trece prin viața României somnambulând, trezindu-ne din când în când ca dintr-un vis urât, o dată la 4-5 ani. Caterinca și mișto-ul nu au dus pe nimeni prea departe. Ridiculizăm și dramatizăm ca niște puști de gimnaziu, în loc să micșorăm distanțele dintre noi. Parcă ne e scârbă, ne “dă cu rest” când realizăm că împărțim aceeași țară cu sărmanii. Ne scufundăm lent, fără să ne (mai) împotrivim, într-o moarte clinică din care numai șocurile electrice – vezi OUG 13/2017 – ne mai dezmeticesc. Scrieți, vorbiți, explicați celor din jur – MEREU ȘI MEREU ȘI MEREU – diferențele dintre bine și rău, dintre valori autentice și cele de carton, între furt și cinste, între respectul legii de dragul dreptății și respectul legii de frica miliției, între bun simț și indolență, între șansă și tupeu.

4. Nu am pierdut nimic.

Au furat de-au rupt. Milioane de români sunt în pribegie – spală pe jos sau operează pe cord departe de țară din cauza lor. N-avem sistem medical, educație, infrastructură, inovație, strategii pe termen lung, competență guvernamentală și viziune macro. Au acaparat instituții, media, valori, destine. Dar dacă un SINGUR OM își dă seama că ceva nu e în regulă, că totul e o cangrenă ce pare să ne cuprindă pe toți și cu care trebuie să te lupți până la ultima suflare, înseamnă că nu am pierdut nimic.

Și, bineînțeles, nu pot ei să fure ceea ce noi nu putem să pierdem. Și, când nu mai pot ei fura, începem noi să câștigăm.

 

Foto: © Rareș Petrișor