Nimeni?

Chiar nu e nimeni care să-și asume în mod onest reforma radicală, profundă, a societății românești?

Chiar nu e nimeni care să ia în palme puritatea, creativitatea, speranța, frumusețea acestor tineri pentru care merită să-ți dai viața și pentru care merită să sacrifici orice, doar ca să le construiești o țară?

Chiar nu e nimeni care să înțeleagă că din cenușă se nasc păsări?

Chiar nu e nimeni în stare să conducă fără aroganță, dar cu asprime și minte limpede, o mână de instituții?

Chiar nu e nimeni care să aibă această ambiție teribilă, cumplită, groaznică, de a da lumii o Românie frumoasă?

Chiar nu e nimeni prin sângele căruia să curgă numai onoare?

Chiar nu e nimeni care să pună, pentru noi toți, legea mai presus de orice?

Chiar nu e nimeni care să doarmă în stradă cu noi, să plângă cu noi și să redescopere minunea seculară numită ”popor”?

Chiar nu e nimeni care să iubească din tot tremurul ciobanul și profesorul român?

Chiar nu e nimeni care să ne mai învețe să ne ștergem la gură când vorbim de România?

Chiar nu e nimeni care să înțeleagă cine suntem cu adevărat?

Chiar nu e nimeni care să SIMTĂ, pur și simplu?

Credit foto: Shutterstock